Potrivit art. 1198 alin.(1) din Codul civil, prin contract de donație, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părți (donatar).

Legea nu impune careva condiții speciale unei persoane pentru a putea primi o donație. În continuare vom analiza dacă un minor poate primi în dar o casă, un apartament, un teren agricol, fie o clădire industrială și care este procedura legală de transmitere.

1. Poate minorul să primească o donație?

Capacitatea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile apare în momentul nașterii. Prin urmare, minorul poate primi o donație și de a deține dreptul de proprietate asupra unui bun imobil.

Conform art. 1200, contractul de donație ce are ca obiect un bun imobil se încheie în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute.

Minorul nu poate înțelege pe deplin natura unui contract, efectele juridice ale acestuia, de aceea statul în scop de protecție a instituit mai multe restricții, inclusiv de a nu permite minorului să încheie singur contractul de donație.

Dreptul persoanei de a-și asuma și executa liber, personal drepturi și obligații civile este denumită de legislație “capacitate de exercițiu deplină” și începe la data când persoana devine majoră, adică la împlinirea vârstei de 18 ani.

Până atunci însă, conform Codului civil modul de exercitare a capacității de exercițiu se determină în funcție dacă minorul a împlinit sau nu vârsta de 14 ani.

2. Donarea bunului imobil unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani

În baza art. 28 alin. (1) din Codul civil, toate actele juridice pentru și în numele minorului până la împlinirea vârstei de 14 ani pot fi încheiate doar de părinte, adoptator sau tutore, în condițiile prevăzute de lege.

În acest caz părți ale contractului de donație va fi donatorul și reprezentantul legal al minorului în calitate de donatar. În mod obligatoriu în contract se va indica că acesta încheie contractul pentru și în numele minorului.

Participarea minorului în fața notarului nu este necesară, întrucât părintele, adoptatorul sau tutorele va semna în locul minorului.

Poate semna contractul unul dintre părinți, indiferent dacă aceștia sunt căsătoriți sau divorțați. Mai mult ca atât, unul și același părinte poate semna atât ca donator cât și ca donatar acționând în numele minorului.

Părintele minor care nu a dobândit capacitatea de exercițiu în modurile expuse mai jos, precum și părintele decăzut din drepturile părintești nu va putea încheia contractul în numele minorului.

3. Donarea bunului imobil unui minor care a împlinit vârsta de 14 ani

În baza art. 27 alin. (1) din Codul civil, minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie acte juridice cu încuviințarea părintelui, adoptatorului sau a curatorului, iar în cazurile prevăzute de lege, și cu încuviințarea autorității tutelare.

Astfel, la împlinirea vârstei de 14 ani minorul poate încheia contractul de donație personal, însă cu încuviințarea părintelui, adoptatorului sau a curatorului.

În acest caz minorul se va prezenta în fața notarului, va fi indicat în calitate de donatar și va semna personal contractul de donație. Persona care va încuviința încheierea contractului va fi menționată în contract, în girul de autentificare și va semna contractul de donație.

4. Cazurile în care minorul poate semna personal contractul de donație

Codul civil prevede posibilitatea obținerii capacității de exercițiu deplină de către minor, respectiv, obținerea dreptului de a semna personal contractul de donație în două cazuri:

1) Căsătorie. Minorul dobândește prin căsătorie capacitate deplină de exercițiu. Modul de reducere a vârstei de căsătorie este reglementat de art. 14 din Codul Familie.

2) Emancipare. Minorul care a atins vârsta de 16 ani poate fi recunoscut ca având capacitate de exercițiu deplină dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau practică activitate de întreprinzător. Procedura emancipării este reglementată de art. 26 alin. (3) din Codul civil.

Astfel, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate semna personal contractul de donație în cazul în care s-a căsătorit sau a fost emancipat.

5. Urmărirea bunului imobil donat pentru datoriile donatorului

Contractul de donație este un contract translativ de proprietate necondiționată. Astfel, bunul imobil donat devine proprietatea minorului și întră în patrimoniul acestuia. Prin urmare, acest bunul poate fi urmărit de către creditori doar pentru obligațiile personale a minorului.

Minorul nu răspunde pentru datoriile părinților sau altui donator, chiar dacă datoriile au fost contractate în interesul minorului. La fel, bunul imobil nu va fi partajat între părinți în cazul divorțului acestora.

Totuși, bunul imobil ar putea fi urmărit pentru datoriile donatorului în cazul în care donatorul cunoscând despre existența unei datorii sau a unui pericol de a fi urmărite bunurile, donează bunul imobil unui minor pentru a feri bunul de urmărire. Acesta este un act fraudulos prin care se urmărește împiedicarea creditorului de a obține ceva.

Astfel, contractul de donație ar fi declarat nul, iar bunul imobil s-ar întoarce înapoi în patrimoniul donatorului.

Altă posibilitate este intentarea de către creditorul prejudiciat a unei acțiuni revocatorii în temeiul noilor prevederi din Codul civil (art. 895-900).

În practica judiciara există numeroase decizii prin care instanțele declară nulitatea contractului de donație, întrucât donatorul a donat bunul imobil copiilor sau rudelor apropiate doar pentru a proteja bunul de creditori. Unul dintre aceste exemple poate fi accesat Aici.